Visul cu ochii deschisi are doua stadii de manifestare: Primul, si cel mai frecvent , se refera la aceea stare de reverie in care se creierul uman se relaxeaza alcatuind scenarii placute. Sunt stari benefice in care individul si-ar dori sa se regaseasca (incepand de la Fat Frumos calare pe cal alb si terminand cu “ eu sunt Batman si salvez lumea”). Al doilea stadiu este acela in care (prin concentare) reusim sa ne transpunem cu totul in lumea auto-creata. Mirosurile, gusturile , starea generala se schimba (batai puternice de inima, spaima sau , din contra, o stare vecina cu lesinul). Nu are nici o legatura cu atingerea vre-unei stari vecine cu apropierea de divin. Nu cred. Am trait inclusiv al doilea stadiu si nu m-am simtit in nici un fel dupa aceasta experienta. Genul acesta de stari mi-au fost induse de impresia de “deja-vu” trecand pe o anumita strada si am o stare ciudata daca aud numele Marghiloman. ) Jur ca nu am nici o legatura cu celebra familie si nici nu m-am straduit sa aflu chestiuni suplimentare dar starea in sine este interesanta. Revenind insa la primul stadiu de visare cu ochii deschisi... este minunea care ni se intampla atunci cand , obositi fiind, ne retragem in cel mai intim loc cu putinta: in locul de unde s-au generat toate dorintele noastre fara compromisuri sociale sau bariere financiare. Dar acest vis nu va poate spune nimic despre viitor ci, poate, daca nu va lasati furati de poveste (ceea ce e foarte greu) despre voi insiva. Este cea mai frumoasa si, de ce nu, cea mai poetica radiografie a personalitatii umane. Cat despre a al doilea stadiu, eu insumi inca meditez. Sunt teorii: de la starea de regresie constienta (un soi de autohipnoza) pana la ... lipsa de calciu. Am auzit-o si pe asta. Ideea e visul cu ochii deschisi atata timp cat nu inlocuieste viata reala este o terapie perfecta ... pentru orice stare.